Istoria Vinului

Creşterea viţei de vie şi vinificaţia pe teritoriul actual al Moldovei a început acum 4—5 mii ani în urmă, când Dacii au descoperit producerea vinului din struguri. Vinificaţia s-a intensificat odată cu coloniştii greci care au ajuns pe coasta Mării Negre către sfârşitul secolului 3 î. e. n., aducând cu ei propriile tradiţii de producere a vinului pe care le-au împărtăşit cu localnicii. Către anul 100 al erei noastre, în timpurile prospere ale dominaţiei Imperiului Roman pe acest teritoriu, vinificaţia a s-a răspândit şi mai mult.

Odată cu crearea statului moldovenesc feudal în secolul 14, viticultura s-a dezvoltat mai rapid. Ea a atins apogeul în secolul 15, în timpul domnirii lui Ştefan cel Mare, care a ordonat să se importe soiuri noi de viţă de vie şi a stimulat producţia vinurilor de calitate, înfiinţând postul de Paharnic, în obligaţiunile căruia intra supravegherea podgoriilor şi vinificatorilor pentru asigurarea producţiei vinului de calitate înaltă. În timpul domniei lui Ştefan Vodă vinificaţia a fost stimulată suplimentar prin mărirea zonelor de cultivare a viţei de vie, ameliorarea tehnologiei şi crearea cramelor.

La începutul secolului 16, Moldova a căzut vasală Imperiului Otoman, care a interzis vinificaţia. Astfel, timp de următorii 300 de ani vinificaţia a suferit un declin dramatic. Totuşi, în cele din urmă moştenirea vinului s-a renăscut după Tratatul de Pace de la Bucureşti din 1812, când regiunea a fost anexata la Imperiul Rus. Nobilimea rusă a procurat vinăriile existente şi a început să cultive în preponderenţă soiurile locale precum Rara Neagră, Plavai, Galbena, Zghiharda, Batuta Neagră, Feteasca Albă, Feteasca Neagră şi altele. În jumătatea a doua a secolului 19, în Basarabia au fost invitaţi vinificatori şi importate soiuri franceze de viţă de vie. Acestul fapt se datorează multitudinea de soiuri nobile de viţă de vie existente în Moldova. Tot în această perioadă zonele vinicole din Moldova precum Purcari au obţinut renume la nivel internaţional. Industria vinului prospera în continuare şi către 1837 Moldova producea peste 10 milioane de litri pe an.

Din păcate către sfârşitul secolului 19, vinificaţia moldovenească a avut din nou de suferit din cauza epidemiei de filoxeră care a distrus multe podgorii. Totuşi, către anul 1906 plantaţiile de viţă de vie au fost readuse la starea normală prin plantarea soiurilor altoite, iar către anul 1914 pe teritoriul Basarabiei se aflau cele mai multe plantaţii de viţă de vie din Imperiul Rus.

Evenimentele din I şi al II-lea război mondial s-au răsfrânt negativ asupra plantaţiilor de viţă de vie din regiune; multe au fost distruse şi vinificaţia a stagnat. Doar după sfârşitul Războiului II mondial podgoriile moldoveneşti au început să-şi revină. Şi într-adevăr şi-au revenit, graţie unei campanii de amploare de răsădire a viţei de vie în anii 50. Către 1960 suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie constituia 220 mii hectare. În următorii 20 de ani Moldova a fost republica cu cea mai mare producţie de vin din întreaga Uniune. Fiecare a doua sticlă de vin şi fiecare a treia sticlă de vin spumant erau produse în Moldova. La mijlocul anilor 80 industria vinicolă moldovenească a fost lovită din nou, de data aceasta prin campania de interdicţie a alcoolului promovată de secretarul PC URSS Mihail Gorbaciov. Podgoriile au fost defrişate în masă, iar vinurile au fost distruse. Această campanie a fost o tragedie naţională pentru Moldova.

După declararea independenţei de la Uniunea Sovietică în 1991, industria vinului şi-a început drumul greu şi anevoios de însănătoşire. Către mijlocul anilor 90 vinăriile au fost privatizate, iar proprietarii noi au început să facă investiţii în echipament modern. Investiţii considerabile în plantaţiile viţei de vie s-au făcut în perioada 2000—2005, când multe vinării au decis să planteze cloni europeni ai soiurilor populare. Deasemenea, în această perioadă au fost create multe pepiniere viticole, care comercializau material săditor local în combinaţie cu cel european.

În ultimii ani industria continuă să avanseze şi să progreseze. Multe vinării au început să coopereze cu vinificatorii din marile ţări producătoare de vinuri precum Italia, Franţa, Australia şi Noua Zelanda. Ei lucrează cot la cot cu producătorii autohtoni, transferând cunoştinţele lor despre practicile moderne de vinificaţie, inclusiv procedeele de producere a vinurilor tinere, cu aromă de fructe, care au devenit atât de populare în toată lumea. Vinificatorii moldoveni au însuşit rapid aceste practici, combinându-le cu stilurile tradiţionale de vin pentru a produce vinuri caracteristice Moldovei şi arealului ei.

Astăzi, poţi găsi vinurile moldoveneşti în multe ţări ale Europei, Americii de Nord şi Asiei, pe lângă pieţele tradiţionale a vinurilor moldoveneşti ca Rusia şi alte republici ex-sovietice, care istoric au consumat mai mult de 90% a tuturor vinurilor moldoveneşti exportate. Embargoul temporar impus de Rusia pentru vinurile moldoveneşti în perioada 2006—2007 a avut un impact dramatic asupra industriei vinului, rezultând în pierderi de milioane de dolari. Însă, acest eveniment a servit drept un imbold pentru relansarea producţiei vinurilor de calitate, modernizarea industriei şi diversificarea pieţelor de desfacere, care s-au materlializat prin investiţii în plantaţiile de viţă de vie, echipament şi procese tehnologice de vinificaţie. Îndată ce aceste investiţii vor dea «roadă», vinurile moldoveneşti au şansa să devină disponibile mai multor consumatori din lume atât pe pieţele tradiţionale vechi, cât şi pe cele noi.